duminică, 28 februarie 2010

Vis întors și subjugare

Iei visul ca pe o fixație și te ascunzi în principii pe care oricum le vei încălca atunci când nu-ți mai sunt de folos. Speranța înseamnă respectul tuturor regulilor neimpuse de societate dar pe care ai insistat să le respecți pentru a fi superior celor care te-au rănit...sau, mai bine, vrei să folosești, așa ai crede, în scop experimental și psihologic, jocul la care te-au învins. Vrei să găsești jucătorul mai slab. Așa e omul, ești la fel, suntem toți la fel, dar în contratimp. Visul nu învinge realitatea, ea stăpânește ineditul. Ce ne împarte în oameni puternici și slabi? Ea e, realitatea, care poate opri sau susține viitorul. Principiul stăpânit despotic e bigot, e ucigaș. Duci cruciada propriei gândiri? Nu pune stăpânire pe terenul pur al unui eretic! Acceptă transformarea ca pe o șansă a omului, în luptă cu visul tău de a îndeplini în același timp zeci de principii cu totalitatea lor oarbă și haotică, născută în răzbunarea unei singure minți...minte pe care ți-o urmezi ca pe o carte sfântă! Sau crede măcar într-un vis revelator pe care să îl primești ca pe un miracol în deșertul propriilor tale vise veștede.

duminică, 21 februarie 2010

Și dacă nu știam să vorbesc? Nu știam nici să mint? Adevărul din fiecare mișcare a trupului meu ar fi fost cuvântul.
Poate un trup să fie nesincer? El îmi naște iubirea, dorința, lupta, puterea și fericirea de a avea viță iar eu să îl alung în rușine...pe el, care e de fapt întregul? Două jumătăți, pe care cel mai puțin decât o fiară le vrea inegale pentru a pretinde că e mai mult decât fiara, două jumătăți izvorăsc din trup.
Azi mă vreau un întreg! Deci uit tot...mă vreau fără cuvinte. Nicăieri n-au ajuns, au fost mereu aruncate. Trupul meu vrea să se scalde în apă ce nu se vrea mai mult decât apă, iar uitarea e limpede.
Nu recunosc nimic din ce am vorbit, cuvintele mă înșeală și mă fac să mint, voi uita cum să le zic.

sâmbătă, 13 februarie 2010

As primi

Sa fi fost pamant inundat de ape...sa primesc valul si sa ma scufund! Sa fi inaltat un copac si sa fi avut fructe. Dar nu sunt decat valul care s-a stins demult sau, poate, nici atat. Poate sunt doar digul care s-a naruit peste intinderi desarte sau doar o piatra din care zidul tau e facut: am inaltat doar stanci goale.
Sa fi fost un vis de fericire...
Sa fi fost dulceata vicleana a unei atingeri neterminate...
Sa fi fost fara gand doar placerea care nu mi-o refuz si sa fi primit doar pe intuneric mierea. Sa fi fugit de soare ca sa ma ascund sub imbatarea lunii, iar aceasta imbatare nimeni sa nu mi-o stie!
As vrea sa fi fost orice, caci nu stiu ce am fost. Si eu inca astept valul!

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

pentru mine


I Have Not Lingered In European Monosteries from "The Spice-Box of Earth"

by Leonard Cohen



I Have Not Lingered In European Monosteries
and discovered among the tall grasses tombs of knights
who fell as beautifully as their ballads tell;
I have not parted the grasses
or purposefully left them thatched.

I have not held my breath
so that I might hear the breathing of God
or tamed my heartbeat with an exercise,
or starved for visions.
Although I have watched him often
I have not become the heron,
leaving my body on the shore,
and I have not become the luminous trout,
leaving my body in the air.

I have not worshipped wounds and relics,
or combs of iron,
or bodies wrapped and burnt in scrolls.

I have not been unhappy for ten thousands years.
During the day I laugh and during the night I sleep.
My favourite cooks prepare my meals,
my body cleans and repairs itself,
and all my work goes well.

miercuri, 27 ianuarie 2010

sinteză

Uite, aia era masa! râd, râd continuu...Stăteam acolo, în acel colț, vorbeam! râd și nu mă mai pot opri. Îmi trece o altă imagine prin minte și râd: i-am spus că e frumos?! da! râd și nu pot să înțeleg ce m-a stăpânit.
Visez: îmi pare că am sunat, mă agit, cum și când am făcut asta? Trebuie să știu dacă am sunat, să sun din nou? Iau telefonul să întreb, apoi să mă explic, nu! eu de fapt nu am vrut să spun nimic!
Acum îmi vine să râd și de asta.
Visez că mă trezesc...veșnic o altă realitate, mă sperii de ce lume văd: dar visez. Trebuie să mă trezesc! Și fac asta continuu și totuși visez. Și unde-i răspunsul? acum m-am trezit.
Se îmbină lumile de zile întregi.
E fum sau ceață...e ceva în fum că îmi vine să râd. Vreau aer sau vin. Vreau întuneric rece sau somn și mă înfășor în așternuturi fierbinți...
E rău? Pe dracu-a fost bun!...
Azi am voie să fac tot ce spun și am voie să mint.Azi împletesc în vis și coșmar. Cu spatele la cer modelez în noroi.
Mi-e greață să joc, mi-e rău dar intru în foc.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

miercuri, 20 ianuarie 2010

vise lungi și vise scurte

E ușor să îți schimbi visele în fiecare zi, fiindcă e mai ușor să lupți mai puțin decât mai mult.
Ieri am vrut să cânt....și mi-am ocupat ziua cu trei corzi și-o rândunică, azi desenez deci trei linii și cerul, îmi ajung, poate mai fac mâine trei, doar sunt abia la început.Dar nu! mi-am găsit o altă pasiune! Vreau o pădure de brazi! și stai! Să urc muntele ce o privește de sus! Nu am timp... vreau să și pictez soarele cu valurile mării, o zi nu-i de-ajuns, dar știu că mâine acest vis va fi uitat în apus...
În fiecare zi un prieten nou, în fiecare zi un nou prieten uitat...în fiecare zi o altă alegere, în fiecare zi un alt principiu călcat, în fiecare zi o nouă schimbare, în fiecare zi cu o minciună mai mult!
Dar am și vise care care îmi curmă gândurile nopțile veșnic, care îmi ard sufletul din adâncuri sărate. Vise dulci dar rele! vise care dor! Pe voi nu vă las decât dacă voi ar fi să mă rupeți în două!... Și mai am un vis: să fac din pasiune principiu, pentru principiu să mă lupt chiar de ar fi să mor, dacă mor să aprind din nou flacăra unui alt vis, oricât de trecător.
Am vise drepte, îmbrățișate de toți! am și vise rădăcini, uneori le hrănesc cu noroi. Să nu bată vântul să iasă la soare, le arde!
Am vise strâmbe, am vise urâte, am și vise rănite! Am pasiuni să împart! Dar, spune: Tu ai vise de dat? Ai vise multe, ai vise la presiune crescută, ai vise scurte, le ai schimbătoare și în forță! ai multe să păstrezi, pe multe le uiți după noapte. Ai să-mi împarți?
Mai am în nopți înnecate cu cețuri fierbinți și smoală un vis nebun să-l împart!
Em am și vise lungi....