pentru mine

I Have Not Lingered In European Monosteries from "The Spice-Box of Earth"

by Leonard Cohen

I Have Not Lingered In European Monosteries
and discovered among the tall grasses tombs of knights
who fell as beautifully as their ballads tell;
I have not parted the grasses
or purposefully left them thatched.

I have not held my breath
so that I might hear the breathing of God
or tamed my heartbeat with an exercise,
or starved for visions.
Although I have watched him often
I have not become the heron,
leaving my body on the shore,
and I have not become the luminous trout,
leaving my body in the air.

I have not worshipped wounds and relics,
or combs of iron,
or bodies wrapped and burnt in scrolls.

I have not been unhappy for ten thousands years.
During the day I laugh and during the night I sleep.
My favourite cooks prepare my meals,
my body cleans and repairs itself,
and all my work goes well.

sinteză

Uite, aia era masa! râd, râd continuu...Stăteam acolo, în acel colț, vorbeam! râd și nu mă mai pot opri. Îmi trece o altă imagine prin minte și râd: i-am spus că e frumos?! da! râd și nu pot să înțeleg ce m-a stăpânit.
Visez: îmi pare că am sunat, mă agit, cum și când am făcut asta? Trebuie să știu dacă am sunat, să sun din nou? Iau telefonul să întreb, apoi să mă explic, nu! eu de fapt nu am vrut să spun nimic!
Acum îmi vine să râd și de asta.
Visez că mă trezesc...veșnic o altă realitate, mă sperii de ce lume văd: dar visez. Trebuie să mă trezesc! Și fac asta continuu și totuși visez. Și unde-i răspunsul? acum m-am trezit.
Se îmbină lumile de zile întregi.
E fum sau ceață...e ceva în fum că îmi vine să râd. Vreau aer sau vin. Vreau întuneric rece sau somn și mă înfășor în așternuturi fierbinți...
E rău? Pe dracu-a fost bun!...
Azi am voie să fac tot ce spun și am voie să mint.Azi împletesc în vis și coșmar. Cu spatele la cer modelez în noroi.
Mi-e greață să joc, mi-e rău dar intru în foc.

deeper

vise lungi și vise scurte

E ușor să îți schimbi visele în fiecare zi, fiindcă e mai ușor să lupți mai puțin decât mai mult.
Ieri am vrut să cânt....și mi-am ocupat ziua cu trei corzi și-o rândunică, azi desenez deci trei linii și cerul, îmi ajung, poate mai fac mâine trei, doar sunt abia la început.Dar nu! mi-am găsit o altă pasiune! Vreau o pădure de brazi! și stai! Să urc muntele ce o privește de sus! Nu am timp... vreau să și pictez soarele cu valurile mării, o zi nu-i de-ajuns, dar știu că mâine acest vis va fi uitat în apus...
În fiecare zi un prieten nou, în fiecare zi un nou prieten uitat...în fiecare zi o altă alegere, în fiecare zi un alt principiu călcat, în fiecare zi o nouă schimbare, în fiecare zi cu o minciună mai mult!
Dar am și vise care care îmi curmă gândurile nopțile veșnic, care îmi ard sufletul din adâncuri sărate. Vise dulci dar rele! vise care dor! Pe voi nu vă las decât dacă voi ar fi să mă rupeți în două!... Și mai am un vis: să fac din pasiune principiu, pentru principiu să mă lupt chiar de ar fi să mor, dacă mor să aprind din nou flacăra unui alt vis, oricât de trecător.
Am vise drepte, îmbrățișate de toți! am și vise rădăcini, uneori le hrănesc cu noroi. Să nu bată vântul să iasă la soare, le arde!
Am vise strâmbe, am vise urâte, am și vise rănite! Am pasiuni să împart! Dar, spune: Tu ai vise de dat? Ai vise multe, ai vise la presiune crescută, ai vise scurte, le ai schimbătoare și în forță! ai multe să păstrezi, pe multe le uiți după noapte. Ai să-mi împarți?
Mai am în nopți înnecate cu cețuri fierbinți și smoală un vis nebun să-l împart!
Em am și vise lungi....

Experiment

Unele persoane nu știu când să se oprească, când să facă diferența între realitate și propriile lor plăsmuiri. Cam greu de înțeles, nu? Oricât aș încerca s-o spun pe ocolite nu reușesc nimic!
Nu-mi place să jignesc...dar îmi este foarte greu să las un om să creadă că nu are nici o problemă. Bine, recunosc, și eu am probleme și eu am momente de prostie, dar sunt sensibilă la ce îmi spun și cei din jur, astfel încât îmi dau seama când am depășit limita penibilului.
Am făcut ieri două experimente care se pare că nu prea mi-au ieșit, e bine spus: experimente.
Titlul și obiectul cercetării: cât de departe poți să te lași păcălit de propriile vise și concepții când vine vorba de persoana ta.
Principiul metodei: dacă nu-i spui omului în față că a făcut o prostie, nu te crede. Dacă e să mă gândesc mai bine, s-o și spui direct și tot s-ar putea să înțeleagă altceva.
Material și subiecte: un calculator legat la internet, blogul meu, blogurile altor persoane ca subiect de lucru sau material experimental.
Metodă: am trimis câteva comentarii pe blogurile altor persoane, în care încercam într-un mod mai mult sau mai puțin subtil să pun în evidență anumite greșeli. Nu totul era greșit, totul era bine intenționat, conținutul însă...
Și eu, țin să cred, eram tot bine intenționată. Corectam, nu? după propriile mele idei!
Rezultate: Persoanele în cauză mi-au răspuns, fiind mulțumite de ceea ce le-am scris, chiar încântate. Tot ce am spus eu se potrivește propriilor lor idei! Cum se poate așa ceva? Poate nu am înțeles eu, poate undeva pe un rând pierdut au recunoscut că au gândit-o prost, poate pe undeva au observat totuși că încerc să corectez-totuși apostrofam anumite inepții-poate că sunt încântate de sfatul meu...Poate că am pierdut eu acel rând și e doar o eroare experimentală. Eu asta sper, că dacă nu: e jale.
Comentarii:E bine să ai încredere în propriile forțe, dar până la un punct! Cum se poate să ți se spună că ești prost și tu să înțelegi că e o laudă?
Înțeleg, un experiment trebuie să aibă date mai clare, dar tot un experiment serios presupune și păstrarea secretă a identității subiecților intrați în cercetare.

In doi

Înțeleg prea bine, eu accept și in iubirea mea încerc să nu fiu egoistă...dar nu vorbim de o iubire fără speranțe, vorbim de o iubire în care amândoi luptăm, amândoi! Și dacă e așa: luptăm împreună! Dai, dar vezi tu...și primești! dacă iubirea se vrea fericită, ea trebuie să fie in doi. Contează!
Am ajuns să scriu doar despre iubire, deci contează!
Mă gândesc totuși că nu vreau să ajung să postez status-uri pe messenger cu miros de sirop, să mă cert și să mă împac de o mie de ori pe zi, să jignesc și apoi să sărut obrazul pe care tocmai l-am lovit, să demonstrez cine are puterea, să-mi urlu orgoliul rănit, să plâng și apoi să mă întorc ca o javră să ling papucul pe care tocmai l-am aruncat pe ușă fiindcă vreau să-mi mai rănească odată orgoliul ce-l care îl poartă... Și pentru toți cei care fac așa ceva eu spun: Asta nu e iubire! Ăsta e doar orgoliul rănit! Și dacă numai asta a fost, atunci în timp va veni și „nu mai conteză!”.

Iubire, nu tu trebuia să te înveţi şi cu bine şi cu rău? Nu tu trebuia să fii mai puternică decât tot restul? Nu tu, iubire, îţi sorbeai frumuseţea din luptă şi necaz?
Dacă tu: iubirea! lâncezeşti te pierzi...Ia prinde un vânt năprasnic să arzi! Focul îţi vine bine!
Tu nu te-ai aşezat, iubire, tu pluteşti! Aprinde-te ca să zbori!
Tu nu din luptă mori şi nici din răbdare! Şi dacă e... tu ştii să zbori spre depărtare!