Și dacă nu știam să vorbesc? Nu știam nici să mint? Adevărul din fiecare mișcare a trupului meu ar fi fost cuvântul.
Poate un trup să fie nesincer? El îmi naște iubirea, dorința, lupta, puterea și fericirea de a avea viță iar eu să îl alung în rușine...pe el, care e de fapt întregul? Două jumătăți, pe care cel mai puțin decât o fiară le vrea inegale pentru a pretinde că e mai mult decât fiara, două jumătăți izvorăsc din trup.
Azi mă vreau un întreg! Deci uit tot...mă vreau fără cuvinte. Nicăieri n-au ajuns, au fost mereu aruncate. Trupul meu vrea să se scalde în apă ce nu se vrea mai mult decât apă, iar uitarea e limpede.
Nu recunosc nimic din ce am vorbit, cuvintele mă înșeală și mă fac să mint, voi uita cum să le zic.