Vis întors și subjugare

Iei visul ca pe o fixație și te ascunzi în principii pe care oricum le vei încălca atunci când nu-ți mai sunt de folos. Speranța înseamnă respectul tuturor regulilor neimpuse de societate dar pe care ai insistat să le respecți pentru a fi superior celor care te-au rănit...sau, mai bine, vrei să folosești, așa ai crede, în scop experimental și psihologic, jocul la care te-au învins. Vrei să găsești jucătorul mai slab. Așa e omul, ești la fel, suntem toți la fel, dar în contratimp. Visul nu învinge realitatea, ea stăpânește ineditul. Ce ne împarte în oameni puternici și slabi? Ea e, realitatea, care poate opri sau susține viitorul. Principiul stăpânit despotic e bigot, e ucigaș. Duci cruciada propriei gândiri? Nu pune stăpânire pe terenul pur al unui eretic! Acceptă transformarea ca pe o șansă a omului, în luptă cu visul tău de a îndeplini în același timp zeci de principii cu totalitatea lor oarbă și haotică, născută în răzbunarea unei singure minți...minte pe care ți-o urmezi ca pe o carte sfântă! Sau crede măcar într-un vis revelator pe care să îl primești ca pe un miracol în deșertul propriilor tale vise veștede.