Eliberare

Nu cunoaștem decât regrete, nu cunoaștem decât frică și îndoieli. Găsim refugii și scuze și ne auto-inventăm ori de câte ori simțim că am făcut o greșeală. Când rănim scuza noastră e că am făcut totuși un bine, că suntem mai deschiși la minte sau mai libertini, când suntem răniți spunem că noi suntem totuși mai buni și că nu am fi făcut niciodată asemenea „răutăți„. Nu știm decât să ne căutăm scuze, iar din ele facem principii. Când nu le avem noi, le împrumutăm și ne conducem viața după ideile unor alte vieți, diferite, uneori ne este atât de frică încât ne întoarcem la religie, închidem complet ochii și urmăm o lege făcută de oameni slabi. Principiul de bază, să nu faci rău, sau și mai mult să faci bine, e făcut de oameni care au nevoie de ajutor. Ne pierdem vremea susținând ființe care nu vor putea face niciodată nimic bun în schimb, uitând că viața e și a noastră, că și noi merităm să ne susținem. Recunoștința nu e nici pe departe un ajutor!
Când nu avem idei utile, când nu suntem în stare să găsim rezolvări, avem principii. Ne atașăm de ele și uităm că viața are, pe lângă legi, și haos. Dacă haosul ar avea o lege, aceea ar fi a luptei. Ordine nu putem să ne facem decât nouă. și apoi...câte principii n-au ucis? Ideile mari au fost și ucigașe. Ale noastre sunt mărunte, dar sunt capabile să ucidă sclipirile și forța minții noastre. Când le încălcăm simțim că ne-am ucis principiile, că le-am înșelat, dar le depășim prin scuza că am găsit un principiu mai bun. Viața devine doar o căutare neproductivă sau o credință oarbă pentru șansa de a ne depăși condiția de neștiutori, în loc să fie lupta pentru mulțumirea de sine. Unii, mai rău, urmează o serie de principii fără să știe prea bine ce înseamnă. Ce metodă bună de menajare, de apărare în fața realității. La sfârșitul vieții oricum cunoaștem o cantitate infimă din ce am trăit, de ce să murim cunoscând nimic?
Nu știm să iubim și, mai ales, nu știm să ne iubim propria viață. Vorbeam recent despre înșel. Cineva mi-a spus o vorbă care mi-a plăcut mult: „nu suport oamenii care nu înșeală din principiu, dar îi respect pe cei care o fac din iubire„.
Fericirea nu trebuie să fie legată de regrete, iar mulțumirea de sine nu trebuie coborâtă în nimicul unui principiu. Dacă am privi în viitor, nu în trecut, nu cu regretul unor greșeli și bagajul unor noi principii, am avea mai multă forță să căutăm în viitor.