un vis m-a făcut să vreau să ştiu

Am visat că am distrus o amintire, am aruncat în ea cu ceva şi ţi-am spart-o...Era din sticlă şi n-am mai reuşit s-o refac. Să fie oare adevărat? Am visat că te-ai supărat, să fie oare aşa?...eram poate speriată, dar nici nu cred că voiam ca cioburile să îşi regăsească locul.
Poate nici nu ştiu să pun vreo piesă la loc şi ştiu că şi cioburile amintirii îşi au drept în joc...Am vrut doar s-o desfac, să văd ce-i înăuntru, înainte să-mi fac şi eu mai mult loc! Eu cred în pasiunea jocului, ea rămâne la fel...nu? Dar eu în altă partidă şi între alţi jucători aruncam! Acum vreau, vreau să ştiu cum adun piesele din jocul nou să le pun la un loc: uite cioburile, poţi să le iei dacă te superi că am le-am spart, dar nu vreau să te tai! Vreau să ştiu de ce joc vorbeai! Ce rămâne la fel? E oare în ce-am aruncat, dar oare eu ce-am spart?


Poate că am aruncat cu forţă, am aruncat orbeşte şi nici tu n-ai văzut ce-am lovit. Am ţintit o singură dată, promit că e şi ultima. Acum că ştii ce-am făcut poate te-ai supărat...Dar vezi eu cred că acum şi eu sunt un jucător important!