mmmda....Bună dimineaţa! e sâmbătă şi am crezut că pot să dorm liniştită până mai târziu. Mă trezesc răguşită, cu dinţii strepeziţi, cu senzaţia că aş fi ars peste noapte şi că încă mai simt căldura rugului meu cât mă foiesc prin pat încercănd să mai fur măcar puţin somn. Păi la ce folos să mă trezesc? Nu înţeleg de ce, dar în fiecare seară adorm în speranţa că a doua zi va fi una plină de răspunsuri şi soluţii. Ei sâmbăta e cea mai leneşă din acest punct de vedere, sâmbăta e ziua când nu găsesc nici o rezolvare, sâmbăta e lipsită de activitate!_să fie asta oare? Şi culmea depresia din asemenea dimineaţă o am de cum deschid ochii, de parcă presimt că aşa va fi!
Bine, recunosc, stă în puterea mea să găsesc rezolvări la lucrurile care mă privesc doar pe mine, o singură variabilă dacă mai intră în ecuaţie se dă cu totul peste cap problema, iar oamenii sunt cei mai variabili. Cum poţi să ajuţi fără să ţi se dea o şansă? Asta chiar n-o ştiu! Probabil trebuie să adopţi o atitudine de soacră, îmi voi scuza singură expresia, dar trebuie să fii a dracului de convingător.
Ce mă frământă pe mine în această dimineaţă de sâmbătă? Aşa...cred că de aici trebuia să încep. Nu ştiu de ce, dar acesta e adevărul: Nu poţi să dai mai mult decât ceilalţi pot să primească! Şi mai crunt e că degeaba spui că şi cealaltă îţi este prieten. Acum e-acum! Să vedem cum pot să explic: prietenia înseamnă sinceritate, cine iubeşte poate să accepte orice adevăr! Eu sincer trăiesc mai bine ştiind decât presupunând. Asta era!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu