dacă tot veni vorba de Sărbători...

Mă voi sătura până la Crăciun de tot şi de toate! gata! au venit sărbătorile, nu? sar în sus de bucurie! Subconştientul meu îmi strigă de fiecare dată: ceva îţi va strica dispoziţia şi anul acesta! Ce ar fi să te pregăteşti pentru asta? Ia-o şi tu dinainte cu supărarea, să nu te surprindă fix în Ajun! uite ce aştept!
*Mama fă din nou multă mâncare, cumpără jumătate din magazin, poate a doua zi de Crăciun voi hotărî, în final, să mănânc şi eu ceva... Şi ştii de ce-mi va fi poftă? De cartofi prăjiţi!
*Gata, de acum regim nonstop de colinde! să încerc să cânt şi eu: poate s-o gândi moşu să-mi facă un cadou adevărat? Avem cântece de Crăciun, nu colinde! Melodii despre dragostea dintre unul şi una de Sărbători!... ce familie?!! Să lăsăm asta, acel unul, cu acea una nu vor avea niciodată o familie: el a părăsit-o şi ea îl vrea înapoi de Crăciun. Probleme, dorinţe, mofturi...toate pot fi înghesuite în cântecele Sărbătorilor de iarnă. Exploatăm la maxim Crăciunul! Mai ştiţi ce sărbătorim? Pe mine sincer nici asta nu mă mai interesează!
*Dragoste între semeni? Totul se rezumă la ce dracu să le mai iau şi ăstora cadou? Bani? bani n-am, că am de făcut cadouri şi trebuie să mă ghiftuiesc pe tot anul!
*S-a pitsiponcit Crăciunul, de ani de zile! Are şi el trend-ul lui. Fundiţe roşii: must-have! apropo, auriul nu iese niciodată din trend. E drăgutz!... Ce mister?!! Ce farmec simplu, liniştit, în famile? Trebuie să ne împodobim în globuri! Vă rog: aurii!_m-am interesat: aşa trebuie în 2009.

Eh, nu sunt prima care spune astfel de lucruri! într-un final ne lăsăm cu toţii purtaţi de acest joc.
Alta e povestea...Am ieşit aseară la plimbare: au împodobit Copoul. Încercam bineînţeles să îmi recapăt buna dispoziţie, dar am eşuat lamentabil, m-am întors cu un gust şi mai amar în cameră. Aş fi încercat să-l îndulcesc cu un vin alb demidulce, dar s-ar putea să fie singurul cadou pe care îl voi putea face de Crăciun. Mă doare să-l desfac! pe vremea asta parcă totul doare, e un ger cumplit!
Ştiu de mult că veselia o porţi în suflet, dar n-o poţi controla. Şi sincer doare când nu poţi fi vesel măcar pentru cei dragi!
Mie mi se pare Crăciunul o sărbătoare fără fond, a fost cândva, acum e furat de sumedenia de forme "supraîmpopoţonate". Mă sufocă aşa cum mă sufocă o cameră prea mobilată. Nu mai înţeleg misterul şi sub nici o formă nu ajung mai aproape de Dumnezeu. Şi mi se pare că, de fapt, sub forma veselă toţi suferim. Ei bine, poate că şi tradiţia fiecărei familii te face să fii apropiat sau nu de această sărbătoare. După cum am mai spus, mie subconştientul îmi spune nu! Aşteptarea începe încă de pe acum, pregătirile la fel...şi s-ar putea ca, la fel ca anii trecuţi, să aştept un mare gol. Să treacă oare în fiecare an pe lângă mine "spiritul Crăciunului" şi eu să nu-l observ? Să am oare inima atât de goală? Nu ştiu...am fost şi eu copil, dar sunt sigură că jumătate din copii, adică acei ca mine, au ştiut parcă dintotdeauna cine-i moşu. Şi ştiau că el aduce uneori şi ce strigă necesitatea nu numai moftul. Dar le era ruşine, cum îmi era şi mie, să le zic şi altora cine-i de fapt Moş Crăciun. Presimt că anul acesta va fi, ca niciodată, o mare criză pentru cei mediocri. Mulţi copii vor spune că moşul le-a adus haine şi rechizite, roşind în faţa celor mai bine situaţi financiar. Mulţi adulţi vor uita să-şi mai spună cuvinte de dragoste, în lupta pentru a pune un zâmbet pe faţa copilului. Iar alţii vor sparge tot ce au adunat un an întreg, poate se vor îngloda în datorii, pentru a-şi da senzaţia că sunt fericiţi câteva zile în an...Oare mâncarea bogată şi alcoolul şterg mintea suficient cât să uităm de toate? Înţeleg, aşteptăm cu toţii o vacanţă!
Poate anul acesta îmi aduce şi moşu un cadou adevărat...