Înțeleg prea bine, eu accept și in iubirea mea încerc să nu fiu egoistă...dar nu vorbim de o iubire fără speranțe, vorbim de o iubire în care amândoi luptăm, amândoi! Și dacă e așa: luptăm împreună! Dai, dar vezi tu...și primești! dacă iubirea se vrea fericită, ea trebuie să fie in doi. Contează!
Am ajuns să scriu doar despre iubire, deci contează!
Mă gândesc totuși că nu vreau să ajung să postez status-uri pe messenger cu miros de sirop, să mă cert și să mă împac de o mie de ori pe zi, să jignesc și apoi să sărut obrazul pe care tocmai l-am lovit, să demonstrez cine are puterea, să-mi urlu orgoliul rănit, să plâng și apoi să mă întorc ca o javră să ling papucul pe care tocmai l-am aruncat pe ușă fiindcă vreau să-mi mai rănească odată orgoliul ce-l care îl poartă... Și pentru toți cei care fac așa ceva eu spun: Asta nu e iubire! Ăsta e doar orgoliul rănit! Și dacă numai asta a fost, atunci în timp va veni și „nu mai conteză!”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu